December 22, 2014, 6:54 pm
Home Istoric
Istoric
Prima mentiune documentara a comunitatii Tamaseni o avem in “Letopisetul Tarii Moldovei” scris de Grigore Ureche. Satul a intrat in istoria Romaniei prin lupta ce s-a dat aici, in ziua de 12 octombrie 1449, intre urmasii lui Alexandru cel Bun, Alexandrel, sustinut de polonezi si Bogdan, fiul nelegitim al aceluiasi domn, sustinut de Iancu de Hunedoara. Lupta s-a incheiat cu infrangerea lui Alexandrel, Bogdan devenind domn al Moldovei sub numele de Bogdan al II-lea. El este tatal lui Stefan cel Mare.

Inca din primele mentiuni documentare, satul purta numele de Tamaseni, ori alte variante care sunt usor de recunoscut si se pot reduce la acelasi nume de baza. Dictionarul onomastic, editat de Academia Romana in anul 1963 deriva denumirea localitatii Tamaseni de la numele unguresc de Toma-Tamas, iar academicianul Iorgu Iordan in “Toponimia romaneasca” da aceeasi derivatie.

Vatra veche a satului a fost spre apus, pe locul numit popular Cânepiste. Batranii afirma ca strabunii lor au intemeiat satul sub dealul Traianului inainte de anul 1700. In preajma anului 1750 o holera pustiitoare a secerat aproape intreaga populatie a satului. Putinii supravietuitori au parasit vechea asezare si au venit pe locul de astazi, atunci inca impadurit. Astfel se explica faptul ca vatra comunei este situata in zona inundabila a Siretului. Inca din secolul al XVI-lea satul Tamaseni a fost proprietatea manastirii Galata din Iasi, daruit acesteia la 22 februarie 1578 de catre domnul Moldovei, Petru Schiopul, impreuna cu alte sate. Dupa anul 1821 mosiile manastirii au fost confiscate de stat si date in arenda ca bunuri ale statului. Ulterior inainte de anul 1900 mosia Tamaseni a manastirii Galata a fost vanduta de veci cu suma globala de 102000 lei platiti in rate trimestriale. Conditia pusa la vanzare a fost ca ea sa fie vanduta oamenilor care au lucrat inainte mosia manastirii. La cumparare s-au ivit si cumparatori din satul Cordun de la 8 km departare si au cumparat cea mai mare parte din mosie, chiar in dreptul satului Tamaseni, iar oamenii de aici nu au mai putut cumpara nici macar jumatate din mosie.

Prin pozitia geografica si varietatea conditiilor naturale teritoriul comunei a reprezentat o vatra favorabila pentru locuire inca din cele mai vechi timpuri. Terenurile situate in valea Siretului ofereau si ofera conditii bune pentru pescuit si agricultura, surse de apa potabila, posibilitati de legatura cu localitatile vecine si altele mai indepartate. Apropierea de marile drumuri comerciale a fost un element de seama care a determinat dezvoltarea asezarilor umane.

Prima insemnare documentara despre populatia catolica din Tamaseni o avem in “Codex Bandinus” din anul 1646. Se mentioneaza ca in Tamaseni existau 15 familii cu 70 suflete. Dupa holera pustiitoare din 1750 si dupa mutarea vetrei satului, populatia a crescut semnificativ. Statistica pe anul 1804 din “Arhiva Parohiei Tamaseni” indica 105 familii cu aproximativ 520 de membri.

La o distanta de 2 km, in partea de nord a satului Tamaseni se afla satul Adjudeni, care dupa traditie, reiese ca dateaza din vremea lui Alexandru cel Bun prin asezarea romanilor persecutati din Transilvania pe Valea Siretului. Incepand cu secolul al XVII-lea, satul Adjudeni, este cunoscut in hrisoavele vremii cu numele popular de "Agiudeni" pe siret, tinutul Roman.

Localitatea Adjudeni este mentionata pentru prima data in documentele catolice de relatie din anul 1599 a episcopului Bernardino Quirini sub forma "Giudieni".